Zeci de credincioși au participat la slujba de sfințire a Troiței de la poalele Sarmizegetusei Regia

Zi specială pentru credincioșii din Orăștioara de Sus, la sfințirea Troiței ridicate în centrul satului Grădiștea de Munte, la răscrucea drumului care duce spre Sarmizegetusa Regia. Slujba de sfințire, ținută de preoții din comună, a adunat zeci de oameni de toate vârstele, unii dintre ei veniți de la sute de kilometri. Construirea unei troițe în acel loc a fost dorința oamenilor din sat, pentru ca toți cei care le vizitează zona, privind-o, să-și amintească de datinile strămoșești, spune Mihai Alionescu, președintele Asociației Sarmizegetusa Regia

„Ideea a fost mai veche, dar s-a împlinit abia acum. Inițial, noi am încercat să construim o mănăstire, aici, în zonă, la Valea Rea. Am și reușit, cât am putut. Apoi, a continuat părintele Eftimie și maicile de acolo. Având în vedere că în zona noastră vin mulți vizitatori, foarte mulți turiști din toată țara, dorința celor de aici, ca vechi nepoți ai dacilor, a fost să punem, aici, o Sfântă Cruce. Pentru ca trecătorii să se închine, măcar în suflet și în gând. Românii sunt credincioși, iar România e Grădina Maicii Domnului, de aceea e bine ca aceste semne să fie puse peste tot, ca unii dintre noi, care am mai uitat datinile strămoșești și ne luăm după noutăți occidentale, să ne întoarcem la adevărata stare a sufletului românesc. Nu avem o altă șansă, decât cu Dumnezeu, să viețuim pe acest pământ”, a spus Mihai Alionescu, președintele Asociației Sarmizegetusa.

Părintele Eftimie Mitra de la Schitul „Sfinții Români”, din Grădiștea de Munte, a vorbit despre rolul pe care l-a avut creștinismul în continuitatea și formarea poporului român, care își trage seva din inima Daciei, de la Sarmizegetusa.

„Oamenii de aici din sat au venit la mănăstrire și mi-au zis: părinte, aveți o troiță în curtea mănăstirii, nu ne faceți și nouă una să o avem în sat? Am făcut una asemănătoare cu aceea, cu un X la mijloc, care-i crucea Apostolului Andrei. Am vorbit cu cei de la Frăția Ortodoxă și cu de la Sarmizegetusa Regia, să vedem cum facem. Frăția Ortodoxă a pus toți banii pentru investiția care a fost, Asociația Sarmizegetusa a adus materiale și așa am reușit să realizăm această Troiță. Inițial, ne-am dorit să o sfințim în data de 1 septembrie, când este Ziua Ortodoxiei la nivel mondial, la nivel panortodox, datorită unui sfânt din Dacia, Sfântul Dionisie Exigul. El a stabilit ca anul I calendaristic să înceapă odată cu anul lui Hristos și acesta a fost urmat de o lume întreagă. Însă, cei de la Frăția Ortodoxă nu au putut veni atunci și așa am decis să o sfințim astăzi (...) Identitatea noastră se datorează acelor oameni pe care noi i-am comemorat, pentru că atunci s-a format poporul român, în secolele I – VI. Până la venirea slavilor, noi eram un popor deja închegat. Un alt lucru pe care trebuie să-l cunoaștem și care trebuie menționat, este că acest popor român nu înseamnă doar poporul din interiorul granițelor țării. Există români în Serbia, în Moldova, Ucraina, care au rămas acolo nu pentru că au vrut ei, ci pentru că au vrut alții, care și-au împărțit teritoriile. Dar acești români își au rădăcinile aici, la Sarmizegetusa, în vechea Dacie”, a subliniat părintele Eftimie Mitra, de la Schitul „Sfinții Români” din Grădiștea de Munte.

La rândul său, președintele Asociației Frăția Ortodoxă, Dan Grăjdean, i-a îndrumat pe oameni la jertfă și la sacrificiu față de aproapele lor, chiar dacă ei înșiși sunt într-o durere mai mare: „Dar Hristos, fraților, că tot vorbim de El mereu, tot timpul ne facem Sfânta Cruce, tot timpul mergem la Liturghie, dar, fraților, Hristos înseamnă să vii să transpiri pentru aproapele tău. Mântuirea, unitatea întru Hristos, nu înseamnă numai să vorbim, înseamnă ca după Sfânta Liturghie să îți tremure inima pentru aproapele tău. Când ție îți este mai greu, atunci să te ridici și să te gândești la cel căruia îi este mai greu. Întotdeauna, să te gândești la celălalt. Asta înseamnă, de fapt, Hristos. De aceea dacii care au avut credința în nemurire, în jertfă, în a-și da viața pe câmpul de luptă, au preferat să se jertfească au trecut către Hristos, nu să devină niște leșinați. Din păcate, trebuie să recunoaștem, noi nu mai suntem acei creștini ale primelor veacuri creștine, acei oameni care ardeau pentru Hristos, și care se duceau zâmbind la moarte, știind că vor căpăta Împărăția lui Dumnezeu.”

 

Adauga comentariu