(VIDEO-Reportaj) Povestea cutremurătoare a hunedoreanului lăsat fără un picior, pentru că nu a beneficiat de servicii medicale, în perioada stării de urgență. „Au fost oameni care au murit, pentru că nu au avut acces la tratamente”

Drama prin care trece Mihai Iordache te lasă fără cuvinte. La doar 38 de ani a rămas infirm pe viață. Avea nevoie de o intervenție chirurgicală salvatoare, dar nu a putut fi internat în spital, din cauza restricțiilor impuse în perioada stării de urgență.

Totul a plecat de la un accident banal, care i se poate întâmpa oricăruia dintre noi. A călcat într-un cui, iar rana de la picior nu s-a vindecat, așa cum se aștepta. A ajuns la spital, unde a aflat că are diabet, acesta fiind și motivul din cauza căruia organismul nu putea lupta cu infecția. 

A fost operat la picior, la spitalul municipal din Hunedoara, de două ori. Operații care nu au dus la o rezolvare a problemei. Deoarece situația medicală a lui Mihai Iordache necesita o intervenție complexă, medicii din Hunedoara i-au recomandat să apeleze la un spital dintr-un centru universitar. 

A mers la Târgu Mureș, unde un medic chirurg a făcut minuni. Și nu sunt cuvinte mari, când spunem asta. I-a aplicat un tratament revoluționar care i-a refăcut piciorul, după ce o parte din călcâi îi fusese înlăturată. 

„Am avut tăiat jumătate de călcâi. De la tratamentul respectiv mi-a crescut carnea și pielea, era ceva ce nu văzusem în viața mea. (...) După ce m-a tratat și mi-a rezolvat problema, medicul de la Târgu Mureș mi-a recomandat să merg la un specilist de chirurgie vasculară. Mi-a spus să apelez la un doctor bun și mi-a recomandat să merg la Timișoara. Am început să caut, mai întâi pe Net, apoi am încercat la Casa Austria, unde, o doctoriță m-a pus în legătură cu un medic care m-a și văzut. Mi-a dat un tratament și mi-a zis să fac un examen RMN, spunându-mi să revin peste două săptămâni. În februarie anul acesta, am mers din nou la Timișoara. Atunci, medicul mi-a zis că am nevoie de o intervenție chirurgicală și m-a programat peste o lună, pentru că nu erau locuri în spital. Asta însemnând, că am fost programat pentru data de 20 martie”, relatează hunedoreanul.

În 15 martie, pe teritoriul României a fost instituită starea de urgență, iar serviciile medicale au fost limitate doar pentru anumite categorii de pacienți și pentru cei aflați în stare gravă. Mihai Iordache a fost unul dintre pacienții care nu a putut beneficia de servicii medicale în acea perioadă. Deși, medicul care urma să-l opereze l-a considerat „un caz grav”.

„În data de 19 martie l-am sunat pe medicul din Timișoara, care mi-a zis că degeaba vin cu bilet de trimitere, pentru că nu mă va putea interna. Mi-a recomandat să vin prin UPU Timișoara, pentru că, oricum, sunt un caz grav. Am ajuns la Timișoara în dimineața zilei de 20 martie. După ce am fost văzut de patru medici rezidenți, la Spitalul Județean Timișoara, mi s-a spus că da, într-adevăr sunt un caz grav, dar nu sunt pentru internare. Mi-au dat un tratament și m-au trimis acasă. În drum spre casă, am fost sunat de medicul chirurg care urma să mă opereze. I-am spus că am fost trimis acasă. Și-a pus mâinile în cap, dar nu am avut ce face. Mi-a zis să revin peste două săptămâni, poate se mai «aerisește» situația. Situația nu-și revenise... ”, a conchis Mihai. 

A așteptat trei luni pentru a putea merge la spital. Timp în care, în lipsa circulației sanguine adecvate, piciorul s-a reinfectat. Infecție care s-a agravat și care nu mai putea fi tratată, decât prin amputarea piciorului.

„Au dat drumul la internări, parcă, după data de 15 iunie. L-am sunat pe medicul din Timișoara, m-a programat. În momentul în care a venit programarea, mi-a spus același lucru: nu veni cu bilet de trimitere, pentru că vii degeaba. Încercăm tot prin Urgență, pentru că s-ar putea, din nou, să nu te interneze. De data aceasta m-au internat, dar era prea târziu. Piciorul se infectase, din cauză că nu am avut circulație. Am fost operat de trei ori într-o săptămână. După penultima operație, mi s-a spus, într-o zi de vineri, că, de fapt, nu mai are ce să-mi facă, osul fiind infectat, va trebui să-mi amputeze piciorul”, a mărturisit hunedoreanul.

Hunedoreanul spune că, dacă ar fi fost operat în luna martie, atunci când a fost programat inițial, în mod sigur nu-și pierdea piciorul. Asta i-a spus și medicul care l-a operat. 

„În mod sigur, dacă îmi dădea drumul la sânge, în momentul respectiv, piciorul meu era salvat. Opinia medicului meu asta a fost”, a afirmat bărbatul.

Mihai Iordache se consideră victima unor legi care s-au dat în perioada stării de urgență și care i-au restricționat accesul la servicii medicale. 

„Au fost oameni care au murit în acea perioadă, din cauză că nu au beneficiat de servicii medicale. (...) Cred că doctorii nu sunt vinovați. Cred că sistemul și legile proaste care au fost date în perioada asta de pandemie. Limitarea capacității medicilor de a face internări a fost dată de sus, prin niște legi, prin niște legi proaste”, a apreciat Mihai Iordache.

Reprezentanții Spitalului Județean din Timișoara au declarat că, în martie, atunci când Mihai Iordache s-a prezentat la Unitatea de Primiri Urgențe, situația s-a medicală nu era gravă, încât să impună internarea. Prin urmare, ghidați de regulile impuse în starea de urgență, medicii i-au acordat un tratament, recomandându-i să revină la spital, în caz de agravare.

„Domnul s-a prezentat la UPU în perioada stării de urgență, perioadă în care, toate spitalele din țară au fost obligate, prin acel ordin de ministru, să interneze strict cazurile urgente. La acel moment, pacientul nu prezenta o urgență, de aceea i s-a administrat un tratament. Colegii mei nu au luat în calcul o intervenție, dat fiind controlul local care i s-a făcut atunci. Inclusiv pe foaia de examinare medicală scrie: în caz de agravare, reveniți. Într-adevăr, domnul a revenit în data de 29 iunie, când nu era acea stare de urgență și piciorul dânsului era mult mai grav, decât cum a fost la prima prezentare în UPU. Motiv pentru care medicii au decis să-i amputeze piciorul”, a declarat Andreea Borboros, purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean din Timișoara.

Înainte să-și piardă piciorul, Mihai Iordache lucra la o firmă care instala sisteme de încălzire în pardoseală. Avea un venit mai mult decât decent, din care își permitea să ducă un trai îndestulat. Altruist din fire, hunedoreanul îi ajuta pe alți semeni de-ai săi aflați în nevoie. Acum, trăiește cu sprijinul părinților și al prietenilor, care au lansat o campanie de strângere de fonduri pentru a-i achiziționa un cărucior cu rotile.

Experiența dramatică prin care a trecut Mihai l-a schimbat, atât fizic cât și emoțional. Din muntele de om care era, plin de viață și cu multă putere de muncă, a ajuns dependent de două cârje și cu o durere întipărită pe chip, pe care nimeni nu i-o va putea șterge vreodată. 

Adauga comentariu