Traian Berbeceanu, city manager al municipiului Deva. Va fi angajatul instituției în care a descins pentru percheziții, pe vremea când era polițist la Combaterea Criminalității Organizate

Traian Berbeceanu este, de astăzi, noul city manager al municipiului Deva. Anunțul a fost făcut de primarul Devei, Florin Oancea, într-o conferință de presă. Edilul-șef a mai precizat că Traian Berbeceanu va avea aceleași atribuții ca și el, urmând să se ocupe, cu precădere, de Poliția Locală, Direcția de Asistență Socială și Departamentul de implementare a proiectelor pe fonduri europene. 

„De astăzi, domnul Traian Berbeceanu este manager public al municipiului Deva. Am semnat dispoziția. (...)„Atribuțiile pe care le am eu, ca primar, le va avea și el ca manager public, va răspunde și de Poliția locală, de Direcția de Asistență Socială și de Direcția de fonduri europene”, a spus primarul.

„Sunt încântat și emoționat să fiu iarăși alături de domniile voastre. Sunt încântat că am revenit în orașul în care m-am născut, am crescut și m-am format profesional, unde am performat și cred că a venit momentul să dau înapoi Devei și devenilor măcar o mică parte din ceea ce mi-au dat timp de 50 de ani. Îi mulțumesc prietenului și colegului meu Florin Oancea pentru încrederea pe care mi-a acordat-o, pentru încrederea cu care m-a investit. Sunt convins că împreună vom face lucruri bune pentru deveni”, a afirmat Traian Berbeceanu.  

Amintim că Traian Berbeceanu a fost, până în data de 3 martie, prefect al Capitalei. După ce a fost destituit din funcția de prefect, Berbeceanu s-a reînscris în PNL. Potrivit declarației de avere, Traian Berbeceanu beneficiază de o pensie de ofiţer MAI, încasând lunar puțin peste 7.300 de lei pe lună.

Traian Berbeceanu are o experiență mai veche în ceea ce privește „raporturile de muncă” cu administrația locală a Devei. În 2003, pe vremea când era polițist la Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog, a descins la Primăria Devei pentru a efectua percheziții. Pe atunci, primar era Mircia Muntean iar viceprimar Mircea Moloț. Fostul polițist a descris scena perchezițiilor din instituția la care s-a angajat în cartea sa „Radiografia unei mârșăvii judiciare”. 

Citiți mai jos fragmentul din volumul semnat de Traian Berbeceanu, în care a descris descinderea de la Primăria Devei din 2003: 

„Operațiunea “Primăria Deva”

Se întâmpla în anul 2003, cred că în timpul verii.

Pe atunci D.I.I.C.O.T. nu exista. Doar un Serviciu de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog, era constituit la nivelul Parchetului General, unde funcționau cei mai inimoși și mai bine pregătiți procurori. Le-aș aminti aici pe doamnele procuror Raluca Botea și Corina Gherghișan – două profesioniste, de aleasă ținută.

La nivelul acestei structuri se desfășurau activități care vizau fapte ilegale comise de primarul în funcție al municipiului Deva, Mircia Muntean. Procurorul de caz era chiar Corina Gherghișan, eu având onoarea de a fi delegat să desfășor activități în acel dosar.

Eram șeful Serviciului de Combatere a Crimei Organizate din cadrul I.P.J. Hunedoara, fiind subordonați operativ Centrului Zonal Alba (care ulterior avea să devină Brigada Alba Iulia).

După o documentare temeinică și activități informativ-operative importante, Parchetul General a hotărât efectuarea unei descinderi la Primăria Deva, urmând a fi ridicate mai multe documente care interesau cauza. Împreună cu ofițerii Dorel Radu și Laurențiu Blăjan, coordonați de procuror Corina Gherghișan, am descins la instituția sus-amintită.

Evident, s-a produs mare zarvă, presa locală a aflat aproape instantaneu. Îmi amintesc că am fost primiți de primarul Mircia Muntean și de viceprimarul de atunci, Mircea Moloț.

Mircia Muntean, așa cum mă așteptam, a fost protagonistul unui show ieftin, la care se pricepea atât de bine. Striga acuze la adresa dușmanului etern, P.S.D.-ul, ca fiind malefica entitate care ne coordona pe noi, cei ce desfășuram activitățile din “primăria lui”. Acuza existența “trădătorilor”, referindu-se la unii funcționari onești ai instituției, bănuiți de “colaborare” cu procurorii. Clama “serviciile”, invoca instituția “procurorului general”, amenința cu relațiile avute, totul într-un “cocteil” zgomotos, obositor și doar de el înțeles.

În intervalul de timp în care ne desfășuram activitățile, sortând documentele ce ne erau puse la dispoziție de funcționarii primăriei și ridicând înscrisurile care puteau să fie utile cercetărilor efectuate, viceprimarul Mircea Moloț încerca să ne convingă și el, că tranzacțiile investigate erau legale, acuza, cumva voalat, că toată activitatea ce o desfășuram ar fi fost pusă la cale de “pesedeul” local, formațiunea politică rivală. Parcă îl văd și acum, stând tolănit într-un fotoliu din cabinetul primarului, încercând să pară înțelept, dându-se imparțial și dorind să fie sfătos.

Mircea Moloț ocupa funcția de viceprimar din anul 2000, iar faptele investigate în acel dosar erau comise în 1999. Cu toate acestea, nu avea nici o reținere în a ne spune că suntem pe o pistă greșită. Am avut un dialog simpatic cu acesta, întrebându-l dacă a lucrat în Primărie, în perioada când s-au comis tranzacțiile suspecte. Mi-a confirmat că nu, precizând că anterior fusese profesor de matematică la un liceu din Deva. Următoarele 30 minute s-a văitat spunându-ne cât de nedreaptă și grea era viața de politician, cum a greșit când a intrat în politică, cât de bine îi fusese “la catedră”. Se apucase omul să ne explice diferența mare, dintre matematica pe care o iubea și politica pe care era nevoit să o facă. Nu se mai oprea, iar mie răbdarea îmi scădea!

Instantaneu, mi-am amintit de profesorul meu de Analiză Matematică, un geniu, un pedagog de excepție. Era de o severitate recunoscută, cu mare luptă din partea mea, m-a trecut în al doilea an de facultate. Domnul profesor Tătaru, pentru că așa se numea, avusese în trecut o mică divergență cu tatăl meu, ofițer de poliție rutieră. Am înțeles că omul rămăsese pieton o perioadă și nu uitase asta până în anul în care ajunsesem student. A trebuit să tocesc pe brânci, să îl conving că merit să trec mai departe! Niciodată în viață, nu am să uit teorema lui Gauss-Ostrogradski!

Revenind la descinderea amintită mai sus, sătul să îl aud pe Mircea Moloț cum se lamenta deși activitățile nu îl priveau, i-am propus în glumă să îmi facă pe o coală de hârtie demonstrația completă și corectă a teoremei lui Gauss-Ostrogradski, spunându-i că dacă reușește, oprim activitățile și ne retragem. Mi-a replicat că el a predat la liceu, a știut-o în facultate, dar a uitat-o. Nu m-am putut abține să-i spun că, dacă l-ar fi avut profesor pe domnul Tătaru, acum ar fi scăpat de percheziție!

Un alt episod care mi-a rămas în memorie, a fost acela că, la scurt timp Mircia Muntean a fost sunat pe telefonul mobil, discutând cu o persoană căreia i se adresa cu “domnule deputat”. Primarul a indicat numele procurorului Corina Gherghișan și pe al meu, după care cu un aer triumfator i-a întins telefonul doamnei procuror spunându-i:

Domnul deputat Rușanu dorește să vorbească cu dumneavoastră!.

Evident, doamna procuror a refuzat sec:

Nu-l cunosc!

Am sperat pe moment că era o farsă pusă la cale de Moloț care între timp ieșise din încăpere. Mă gândeam că în înțelegere cu șeful său, după ieșirea din birou, a sunat dându-se drept deputat, la intimidare. Mânat de curiozitatea polițistului operativ am fost de acord să vorbesc cu interlocutorul lui Muntean, care mi s-a adresat cu o voce ce nu era a lui Moloț, pe un ton răstit:

„Ce căutați acolo? Ce căutați în biroul primarului? Dacă nu părăsești biroul în trei minute, o să zbori din Poliție, în trei zile!”

Recunosc, am fost surprins de cele auzite! Pe de o parte îi credeam în stare de orice, pe de altă parte speram ca totuși vocea răutăcioasă, să nu fie a deputatului invocat. Îmi plăcea în poliție și nu prea voiam să zbor! Mai mult, nu aș fi crezut vreodată că un distins deputat al Parlamentului României putea profera astfel de amenințări, în asemenea împrejurări. Speranța mi-a fost spulberată de faptul că în zilele următoare, însuși deputatul Radu Rușanu cerea public printr-un comunicat de presă, demisia Procurorului General de atunci, Ilie Botoș și a procurorului de caz Corina Gherghișan. Eu scăpasem deocamdată, fără zbor! Cam așa se făcea politica, dar în anii 2000, nu acum...

În toată perioada care a urmat, primarul care devenise învinuit, a acuzat procurorii și polițiștii de abuzuri, a cerut demisii și a invocat imixtiunea P.S.D.-ului în fabricarea acuzațiilor formulate împotriva sa (...)”.

Citește și: Cum a descins Traian Berbeceanu în Primăria Deva. Detalii incendiare despre reacțiile lui Mircia Muntean, Mircea Moloț și Dan Radu Rușanu, în cartea sa, „Radiografia unei mârșăvii judiciare”

 

Adauga comentariu