Tablou șocant la înmormântarea pictorului hunedorean Liviu Lăzărescu! „Nu-mi imaginam că morții pot fi îngropați noaptea!”

Pictorul Liviu Lăzărescu, unul dintre cei mai apreciați artiști plastici români contemporani, a fost înmormântat noaptea, într-o groapă săpată cu buldozerul. Scenele incredibile s-au petrecut în cimitirul din Mărtinești, localitatea natală a artistului plastic. 

Liviu Lăzărescu (1934 - 2021) a decedat în 25 martie, într-un spital din București. Trupul neînsuflețit al maestrului a fost adus la Mărtinești, pentru a fi înhumat. Potrivit apropiaților, autoritățile locale ar fi intenționat să expună sicriul în Căminul Cultural din sat. Însă, coșciugul a fost scos afară și dus la cimitir, unde, în toiul nopții, a fost băgat într-o groapă săpată cu buldozerul. 

Decizia de a înhuma sicirul pe timpul nopții a fost dictată de un certificat, în care se menționa că pictorul a fost infectat cu Covid-19. Deși, apropiații susțin că a decedat din cauza unei alte maladii. 

„Domnilor! Din cauza unor reguli interpretate inadecvat, vineri, 26 martie 2021, unul dintre cei mai mari pictori ai României, ilustrul Liviu Lăzărescu, credincios greco-catolic, portretistul Papei Francisc, a fost înmormantat precum un «borfaș», la Martinesti, jud. Hunedoara, satul său natal! Domnia sa, care suferise prigoana comunistă, în anii 50-60! Vineri, 26 martie 2021, în jurul orei 20.00, trupul său neînsuflețit, introdus intr-un coparseu, a ajuns în satul natal. Primăria a intenționat să îl expună în căminul cultural, artistul Liviu Lăzărescu fiind cetățean de onoare al Martineștiului. Dar, având diagnostic de Covid, l-a scos afară. În plină noapte, i-au dus sicriul la cimitir. Cei care veniseră la priveghi au fost opriți pe la gardul cimitirului. Era după ora 21.00 noaptea. Nu avea nici groapa săpată, acolo unde odihneau bunicii, părinții și soția sa, fiica renumitului istoric Ioan Moga. Primăria a pus la dispoziție un excavator, care a săpat o groapă, răscolind pământul cu oseminte, la o adâncime de circa doi metri”, a scris istoricul Dorin Petresc pe o rețea de socializare. 

Scenele din cimitirul de la Mărtinești sunt o reamintire a perioadei totalitariste a anilor 50, când preoții oficiau slujbe pe ascuns, a mai spus istoricul hunedorean. 

„La întunecimea nopții, precum în comunism, în vitregele împrejurări, Preoții greco-catolici și cantorii au fost nevoiți să îl îngroape, să țină Prohodul! Din câte am aflat de la unii preoți, aceștia au apreciat că, în toată pastorația lor, nu li s-a întâmplat să fie obligați să îngroape un creștin, noaptea. Rușine vouă, autorităților responsabile, pentru că ne-ați reamintit de vremuri pe care le credeam uitate, de era comunistă, când Biserica a fost atât de prigonită (Deși s-au făcut sesizări telefonice chiar atunci, nu s-a mișcat un deget!)! Pentru că nu ne cinstiți și onorați valorile!

P.S.: Chiar dacă suntem în pandemie, demnitatea Omului trebuie respectată, domnilor! Că nu suntem simple obiecte!!!”, a subliniat Dorin Petresc. 

Artistul devean Călin Bârcean a fost martor la scenele din cimitir, când, sicriul a fost băgat în groapă, la lumina farurilor unui buldozer. Călin Bârcean s-a arătat stupefiat de ultima imagine pământească, rămasă după celebrul pictor, înmormântat în toiul nopții, fără ca rudele sale să-și ia rămas bun. 

„Am ajuns la cimitir, puțin după ora 20. Urme de buldozer, pâmânt moale și un grup mic de oameni, cu lumânări aprinse, în jurul gropii. Nu credeam că morții pot fi îngropați noaptea! Nu mi-am imaginat vreodată că un legiuitor, un om cu putere de decizie, poate da o asemenea dispoziție, să îngropi mortul noaptea! Pe măsură ce mă apropiam de mormânt, se deslușeau cântări bisericești, iar o lumină tare, albă, bătea dintr-o parte. M-am oprit mai retras, în stânga crucii, când tabloul devenise foarte clar: Liviu Lăzărescu, înmormântat la lumina farurilor de buldozer. Pictorul «muzelor de la Mărtinești», profesor «Honoris Causa», cetățean de onoare, binecuvântat personal de Papa Francisc, zăcea într-un sicriu, deasupra gropii lui, luminat de un buldoexcavator, așteptând să fie îngropat de urgență, «până la ora 21». Fiica lui, care pornise din Franța, nu era acolo. Trebuia să ajungă a doua zi, la înmormântarea programată oficial. 

Dar, iată că, totul a fost dat peste cap de o foaie de drum, un formular tip pe care scria că pacientul a fost infectat cu sars-cov2. Familia nu avea habar de așa ceva, iar cauzele decesului au fost cu totul altele. În fine, nu are importanță dacă a avut sau nu, dacă se știa sau nu, ceea ce rămâne este modul în care am ajuns să ne îngropăm morții! Ultimul tablou pe care, în acest caz, un mare pictor l-a lăsat pe pământ, sicriul lui, îngopat de urgență, la lumina farurilor de buldozer, fără ca toți cei dragi ai lui să fi fost de față”, a scris artistul devean. 

Maestrul Liviu Lăzărescu s-a născu la 1 aprilie 1934, la Mărtinești, într-o familie de țărani. A făcut liceul la „Decebal”, în Deva (1945-1953). Fiu al unui membru al rezistenței anticomuniste de după Război, a avut de suferit încă din anii de liceu, în ciuda talentului său artistic remarcabil, fiind prigonit de către regimul comunist. A fost nevoit să se angajeze la Combinatul Siderurgic de la Hunedoara, unde a lucrat până în 1956 când a fost admis la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București (1956-1963), în clasa inegalabilului artist Corneliu Baba, care i-a fost nu doar eminent profesor, ci care avea să-l ia sub coordonarea sa ca asistent, devenindu-i mai apoi, discipol și chiar prieten.

Liviu Lăzărescu a fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi a fost distins cu „Ordinul Meritul Cultural”, „Ordinul Meritul pentru Învăţământ”, „Profesor Honoris Causa” al Academiei Naţionale de Arte Bucureşti, „Titulis Honoris Equitum” al Ordinului Ecumenic al Cavalerilor Templieri „Sancta Cruce”, „Cetăţean de Onoare” al Comunei Mărtineşti şi „Cetăţean de Onoare” al municipiului Deva.

 

Adauga comentariu