Poveste minunată, cu oameni minunați! Dragostea pentru un câine, pentru „Fetița” - supraviețuitoarea Sarmizegetusei, i-a făcut să înfrunte zăpada și viscolul

O poveste minunată, cu oameni minunați! O poveste despre o iubire sinceră, dintre oameni și... o cățelușă! Ieri, Vladimir Brilinsky și încă trei camarazi au dat dovadă de multă omenie. Fetița, câinele devotat Sarmizegetusei Regia, nu mai mâncase de două zile. De când în județ a început să ningă fără oprire. Nimeni nu mai avea cum să ajungă la ea, pentru că troienele de mai bine de jumătate de metru făceau imposibil acest lucru. Imposibilul a fost însă posibil pentru cei patru. 

„Astăzi nu a fost despre noi. A fost despre Cuța, sau Fetița, cum o strigăm. Supraviețuitoarea pe care lupii nu au reușit să o devoreze ca pe Avrămuc și ca pe Linda, alți câini devotați Sarmizegetusei. De două zile, nimeni nu a reușit să ajungă sus. Zăpadă mare, troiene cât casa, drum uitat de lume și bătut de soartă. Fetița nu avea de mâncare. Ea ne păzește, ne înveselește, dă culoare vieții noastre de zi cu zi. Trebuie să ajungem la ea. Ne încumetăm, punem lanțuri la mașină, încercăm și eșuăm după doi kilometri chiar dacă, la volan, Sorin are experiență cât pentru zece șoferi la un loc. Neaua ne biruie. Vine utilajul de dezăpezire. Pornim în urma lui. Ghinion. Pană la ditamai roată de buldo. No, ce facem? Nu mai avem mult. Hai pe jos că de aia am venit. Foamea cățelușei ne-a adus aici. Pornim la drum. Cipri face desagă din pungile cu mâncare și le zvârle pe spinare. Marius strâmbă din mustață dar deschide pârtia cu pasul lui cât doi ai noștri. Sorin lasă mașina și vine în urma noastră cu spor. Eu gâfâi și rămân la coadă. Încet dar bine. Zăpada trece bine de genunchi. Nici ninsoare, nici burniță, nici ploaie ne biciuie fețele. Greu. Fiecare pas e greu. Fiecare metru înaintat își cere tributul. Urcăm mai puțin de un kilometru în aproape o oră. Sudoarea curge, amestecată cu apa căzută din cer. Oare o mai găsim în pustietatea asta albă? Nu batem drumul degeaba? Lupii, singurătatea, foamea, oare nu au alungat-o de acolo? Nuuuu. Ea era acolo. Aștepta cuminte, singură, liniștită de parcă știa că vine cineva. Bucuria revederii a fost pe măsură iar ospățul și mai și. Ne priveam și ne bucuram că am reușit. Împreună pentru Fetița. Sarmizegetusa dormea liniștită sub omăt, păzită de cel mai credincios prieten. N-am zăbovit mult, pentru că negura se îngemăna cu albul zăpezii. La întoarcere a fost mai ușor. Sorin a făcut pârtie cu freza. Iar Fetița a venit după noi, până la mașină așteptând să plecăm. Noapte bună, suflet credincios. Pentru noi , nimic deosebit. Doar o simplă și obișnuită zi, în slujba Sarmizegetusei. Mulțumiri Cipri Lascoi, Stanila Marius, Zgavirdean Sorin pentru această slujbă”, a scris Vladimir Brilinsky, pe contul său de socializare.

Sursa foto: Facebook/Vladimir Brilinsky

Adauga comentariu