Instituțiile statului așteaptă telefonul de la învingător ca să se prăvale cu „Dreptatea” peste învins. Așa funcționează ”Justiția” în România

Cică românul s-a născut poet.

Aş, s-a născut hoţ! De "poezie" s-a apucat numai după ce a fost prins şi a ajuns în spatele gratiilor. Să scape cât mai iute de pedeapsă. Exemplu practic: între anii 2012 şi 2015, puşcăriile Patriei gen: Rahova, Poarta, Abă, Gherla, Aiud şamd, s-au transformat în filiale ale Uniunii Scriitorilor din România.

În respectiva perioadă, au fost scrise în puşcăriile din România peste 440 de „poeme” „ştiinţifico-fantastice”, cu scopul exclusiv de eliberare din detenţie înainte de termen, a autorilor lor - altfel nişte specialişti în devalizări bugetare. Iar asta s-a făcut cu complicitatea a zeci de cadre universitare, directori sau patroni de edituri, angajaţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi chiar magistraţi.

Despre acest dosar nu se mai ştie nimic la cinci ani şi jumătate de la momentul în care faptele acestei cumetrii penalo-academice au intrat în vizorul procurorilor anticorupţie. Răspunsul oficial? „Este în curs de soluţionare”. Ceea ce înseamnă, de fapt: „aşteptăm prescrierea faptelor”.

Că, în România, Dreptatea şi Justiţia sunt prăvălite peste duşman numai când sună telefonul care dă „OK”-ul la "lucrare" (deşi "lucrătură" e cuvântul mai potrivit). Şi tot de la un telefon vine şi izbăvitoarea tergiversare.

Cum v-am mai zis: este simplu să faci afaceri în România. Trebuie doar să fii încuscrit cu cine trebuie, să faci parte din partidul aflat la guvernare și să te doară-n bască de lege. În fond legea are atâtea portițe încât tot ceea ce nu este interzis expres se poate face. De aceea cuvântul „posibil” există aproape în fiecare lege sau normă legală din România – să poată și judecătorii interpreta, să mănânce și gura lor flămândă ceea ce li se dă. Pentru a se putea profita, din orice poziție, de fătuca aia oarbă și cu balanță. Mutu îi spune surdului ce să vadă orbul...

De aceea numai la noi legile se termină nu cu semnul „punct”, ci cu „virgula” reprezentată de expresia: „cu excepţia”. Să ştie şi băieţii şi fetele care-i norma la furt.

Aşa şi cu „opera omnia” de puşcărie decisă de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor în anul 2011, când s-a emis Decizia 619, prin care s-a dat „liber” deţinuţilor „să execute” lucrări ştiinţifice „în folosul comunităţii” (ca să zic aşa) – prin care să poată să beneficieze de 30 de zile de reducere a pedepsei pentru fiecare strănut ştiinţific publicat, conform normelor aprobate ulterior prin Legea 254/2013 (art. 96, alin 1, litera f).

Conform art. 64 al Legii, în categoria lucrărilor ştinţifice intrau "lucrările publicate în reviste ştiinţifice recunoscute, la data publicării, de Colegiul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior, lucrările publicate la edituri recunoscute, la data publicării, de către Colegiul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior şi comunicările ştiinţifice susţinute la o conferinţă naţională sau internaţională şi publicate în analele manifestării ştiinţifice."

Şi, iată cum, s-au pus bazele legale ale unei noi oportunităţi de afaceri (cu încălcarea, evidentă şi în mod organizat, a legii), prin care unii se eliberau înainte de termen, după ce vărsau contravaloarea „liberării” în conturile cui trebuia.

S-a eliberat, dar şi Patria a beneficiat de peste 400 de lucrări extrem de ştiinţifice pe parcursul a doar 4 ani (6, timid, în 2012; 14 în 2013, 89 în 2014 - şi, cu explozia de ştiinţă a 338 de lucrări în 2015, s-a pus capacul pe afacere).

Direcţia Naţională Anticorupţie anunța, în 12 ianuarie 2016, că s-a sesizat din oficiu în legătură cu acest subiect, făcut public în mass media. Dosarul viza infracțiunea de favorizare a făptuitorului, „în modalitatea ajutorului dat unor persoane condamnate pentru infracțiuni de corupție, în scopul de a îngreuna executarea pedepselor aplicate de instanțele de judecată”.

Se anunţa un mega-dosar de corupţie.

Dar n-a mai sunat „telefonul” cu „OK”-ul. Aşa că şi de acest dosar de corupţie – trâmbiţat popmpos în mass media, că dădea bine la „CiVica” de mare luptător anticorupţie a fostului procuror şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, se va alege praful de pe toba bătută atunci când (în curând, tic-tac, tic-tac...), se va anunţa prescrierea faptelor.

Fapte comise în beneficiul unor deținuți, în cârdăşie cu zeci de cadre universitare, administratori sau directori de edituri, angajați ai Administrației Naționale a Penitenciarelor şi judecători, fix pe banii furaţi şi pentru care fuseseră condamnaţi la pedepse privative de libertate.

Vorba aia: puşcăria trece, banii rămân. În circuitul corupţiei din România.

Şi, gata!

Adauga comentariu