Fostul administrator al Sarmizegetusei Regia, Vladimir Brilinsky, avertizează: „PATRIMONIUL DIN NOU ÎN PERICOL! Cetăţile dacice între birocraţie, mediocritate şi bătălii politice”

Vladimir Brilinsky, cel care a avut în grijă mai mulți ani de Sarmizegetusa Regia, dezvăluie greșelile și lipsa de strategie a Consiliului Județean (CJ) Hunedoara în procesul de administrare a cetăților dacice Costești, Blidaru, Piatra Roșie și Bănița, preluate, în baza unei legi de la Ministerul Culturii. Fostul administrator de la Regia trage un semnal de alarmă asupra faptului că, sporovăielile autorităților județene și nepriceperea angajaților direct implicați în această problemă pun în pericol monumentele antice. Drept dovadă stau actele de vandalism care s-au petrecut recent la cetatea dacică Blidaru. 

Intervenția lui Vladimir Brilinsky vine, după ce, zilele trecute, deputatul Natalia Intotero a adresat o interpelare ministrului Culturii în care i-a cerut clarificări cu privire la stadiul în care se află procedura de suplimentare a numărului de angajați pentru gestionarea cetăților dacice. Răspunsul din partea Ministerului Culturii nu a fost unul care să clarifice lucrurile. În acest context, Brilinsky le reamintește celor de la Consiliul Județean Hunedoara că, în 2012, atunci când Sarmizegetusa Regia a fost trecută în administrare județeană, a fost un singur angajat care a reușit să schimbe imaginea monumentului. Acum, politicienii invocă „bunele practici” de la Sarmizegetusa Regia, din perioada în care fortăreața era administrată de Brilinsky, însă, nu sunt capabili măcar să învețe din acea experiență. 

PATRIMONIUL DIN NOU ÎN PERICOL! Cetăţile dacice între birocraţie, mediocritate şi bătălii politice

Autor: Vladimir BRILINSKY

Când în expunerile de motive sau în declaraţii sforăitoare, politicieni de diferite grade de cultură şi culoare politică folosesc expresia „bunele practici de administrare la Sarmizegetusa” de fapt ei folosesc titlul unui material pe care (personal) l-am conceput, l-am editat şi compactat în folosul celor care doreau trecerea tuturor cetăţilor dacice în administrarea Consiliului Judeţean Hunedoara. Mai mult ca sigur, distinşii politicieni au citit în diagonală acel material, dar li s-a părut că sună bine aia cu „bunele practici”. Nici măcar pozele nu le-au privit cu atenţie. Altfel este greu de explicat cum de nu au reuşit, până acum, să instaureze ordinea în cetăţile dacilor.

Dilemele mediocrităţii

Odată promulgată Legea 23 din 2020, cunoscută şi sub numele de „Legea Sălan”, normal era ca ea să producă imediat efecte. Se ştia, de mult, că va veni momentul preluării, dar nimeni nu a gândit anticipat problemele care se vor ivi, inerent, şi – mai ales! – nu s-a gândit la rezolvarea lor. Cu o conducere submediocră, total lipsită de iniţiativă, de curaj şi de idei, Serviciul de Administrare a Monumentelor Istorice (SPAMI) nu a pregătit deloc terenul pentru momentul preluării.

Momentul, odată sosit, a fost slăvit şi udat cu şampanie electorală din belşug. Toată lumea a felicitat pe toată lumea. Programele electorale au duduit de uluitoarea performanţă… Dar când aburii şampaniei se risipesc, începe panica: „N-am aia, n-am ailaltă, n-am vreme, n-am soluţii, dar am… salariu de boier”, se aude de sub pălăria care, dintr-o dată, se dovedeşte a fi prea mare pentru conducerea administraţiei. „Cetăţile sunt ale noastre, dar pământul de sub ele – nu este. Dacă nu este, cum îl administrăm? Dacă nu îl administrăm, cum angajăm oameni? Şi oamenii, care trebuie recompensaţi pentru merite de partid aşteaptă cele promise… Şi noi ce ne facem?”

Şefii Consiliului nu au timp să se ocupe, în detaliu, de problemele cetăţilor. De aceea au instituţii subordonate. De aceea au înfiinţat o nouă direcţie care să se ocupe de administrarea cetăţilor. Soluţiile şi punerea lor în practică trebuiau să fie, cum era şi normal, în sarcina persoanei care a condus, până acum, acest serviciu. Şi cum soluţiile nu vin ca Afrodita din spuma mării, şi pentru că neputincioasa tânguire a conducerii SPAMI este tot mai mare, dregătorii Consiliului Judeţean îi deleagă pe aleşii parlamentului să tragă de mânecă Guvernul, cerând, imperativ Executivului să elaboreze cât mai repede, pârghiile exproprierii terenurilor de sub monumente şi să atribuie posturi noii administraţii.

Două întrebări, două răspunsuri contradictorii

Deputaţii Natalia Intotero şi Viorel Sălan au luat guvernul la foc încrucişat, adresând întrebări ministerelor de Interne, de Cultură şi al Dezvoltării. Ambii, cu reale merite în momentele de început ale administrării Sarmizegetusei, trebuiau doar să rememoreze anii 2012- 2014, ceea ce ar fi fost suficient pentru a găsi soluţiile la criza de acum.

Natalia Intotero a fost cea care, în 2012, a dat lovitura de graţie celor care se împotriveau preluării Sarmizegetusei, aducând la nivelul Primului Ministru, Victor Ponta, argumentele reale şi necesare la semnarea Ordonanţei de Guvern decisivă pentru soarta capitalei Regatului Dac. Acum, domnia-sa cere Ministerului Culturii suplimentarea numărului de angajaţi cu peste 30 de persoane la cetăţi ( Anexa 1).

Dincolo de faptul că listele cu numele celor 30 de persoane, cu rubedeniile de rigoare cu tot, care vor fi angajate la cetăţi sunt gata aprobate la nivel de partid, răspunsul primit de la secretarul de stat Istvan Demeter este unul halucinant. Mai caraghios ca în Caragiale, acesta zice la început „da”, apoi – „ba”, şi la sfârşit se suceşte iarăşi şi spune, din nou, „da”.

„Gargara” secretarului (în ton cu stilul de comunicare al actualului guvern) este catalogată, în cel mai politicos mod, de către Natalia Intotero drept „sofism”. Şi, astfel, mingea sare dintr-un teren în altul până când nimeni nu mai înţelege nimic.

În tot acest bâlci, pe care îl cunoaştem bine de dinaintea preluării Sarmizegetusei în administrarea CJH, doamna deputat omite un lucru.

La fel cum îl omite şi deputatul Viorel Sălan, cel care – la începuturile administrării monumentului, din poziţia de comandant al Jandarmeriei Judeţului Hunedoara şi fără să fie obligat de lege, a sprijinit necondiţionat instaurarea normalităţii la Sarmizegetusa, alocând pentru serviciile de menţinere a ordinii un număr suficient de mare de cadre militare care şi-au făcut datoria cu brio și au colaborat impecabil cu administraţia.

În interpelarea adresată recent Ministrului Dezvoltării, Viorel Sălan prezintă impedimentele cu care se confruntă Consiliul Judeţean Hunedoara în procesul de expropriere a terenurilor pe care se află cetăţile dacice, omiţând faptul că există şi alte soluţii de administrare a cetăţilor, chiar dacă terenurile nu aparţin Consiliului Judeţean.

Legea 23 din 2020, deşi pornită cu intenţii bune, contravine flagrant cu drepturile şi protecţia colectivităţii locale, stabilite prin Carta Europeană a Autonomiei Locale, pe care România a semnat-o în 1995 şi a ratificat-o prin Legea nr. 199/1997.  Răspunsul dat de Ministerul Dezvoltării (Anexa 2)  tocmai asta precizează: că responsabilitatea faţă de comunitatea locală este prioritară şi că trebuie găsite soluţii eficiente de implicare în procesul de administrare şi punere în valoare a cetăţilor, ca o alternativă la actul exproprierii. În acelaşi context, Viorel Sălan nu se arată dispus să sugereze soluţii alternative. La fel ca Natalia Intotero, Sălan refuză să-şi reamintească perioada de început în care a aplicat soluţii eficiente fără angajări de personal la Sarmizegetusa Regia.

Omisiune-omisiune, dar să ştim şi noi… 

Cele mai mari şi mai evidente transformări ale Sarmizegetusei Regia, care se întinde pe o suprafaţă de 18,3 hectare, au fost realizate în primii doi ani de administrare a monumentului prin Consiliul Judeţean Hunedoara. Atunci, administraţia avea angajat un singur om. În aproape 700 de zile, imaginea Sarmizegetusei s-a transformat, monumentul a început să respire aer proaspăt şi a îmbrăcat haine de normalitate. Doar cu un om angajat care a găsit rezolvări la aproape toate problemele ivite. Atunci, a fost o perioadă de pionierat din care nimeni nu a reţinut nimic.

Atunci a fost momentul în care s-au demonstrat, de fapt, „bunele practici”, invocate atât de des, dar care nu se mai pot aplica din motive greu de explicat.

Atunci s-au găsit soluţii. Acum, cu 14 angajaţi, nu se găsesc.

Atunci, banii erau puţini, sau nu erau deloc. Acum, banii curg cu găleata în buzunarele unora care taie frunze la câini, cască a oboseală, a plictis şi sunt incapabili să găsească soluţii.

Şi asta în timp ce, actele de vandalism asupra monumentelor și braconajul arheologic sunt tot mai prezente și mai periculoase, ca în perioada marilor jafuri şi distrugeri din anii 2000. Urmând unui șir îndelungat de bâlbâieli ale administraţiei şi ale Direcţiei de Cultură în cetăţile dacice, recenta mutilare și batjocorire a cetății Blidaru vorbeşte de la sine despre mediocritate, birocrație și lipsă de inițiativă.

P.S.  În traducere liberă din română în română, pentru băgători de seamă, consumatori de pop corn și postaci de partid: Nu un singur om a făcut toate acestea, ci Consiliul Judeţean de la acea vreme a găsit soluțiile, având angajat în administrare un singur om.

 

Adauga comentariu