Dulce ca mierea e bugetul Patriei şi doar cei aleşi se pot linge pe degete. Fraierul român cotizează ca să stea şi să bâzâie de pe margine

Trebuie să ştiţi că România e o ţară care ştie să-şi respecte şi să-şi cultive fraierii. Este motivul pentru care, păgubiţilor postdecembrişti de tot felul nu li s-a spus niciodată „fraieri”. Ei sunt: „revoluţionari”, „deponenţi”, „participanţi la jocul de întrajutorare”, „investitori” şamd. Sunt compătimiţi, bătuţi pe umăr, invitaţi la televiziune, li se cere părerea, că nu costă, doar dă greutate emisiunii. Tragedia altora “vinde” bine. În timp ce inginerul politic sau financiar care i-a lăsat cu buzele umflate se bronzează pe undeva şi-şi vede de viaţă (aceea unică şi irepetabilă), “fraierul” redescoperă că este o fiinţă socială şi se înscrie în vreo „Asociaţie” – de unde se zabte să-şi recupereze paguba. Speranţa trebuie stoarsă de profit până la capăt, nu-i aşa? Şi doar cu speranţa că n-are să rămână în veci cu buzele umflate, cu ochii în soare şi mort cu dreptatea în mână are să şi rămână.

Că românii nu au înțeles nici acum şi nici nu cred că i-a interesat vreodată să înțeleagă, cine a profitat de pe urma copiilor lor uciși la Revoluție, de pe urma fabricilor lor privatizate pe cupoane cumpărate cu sacul de țigani în piețe, devalizate și reprivatizate apoi pe un leu, să fie vândute la fier vechi și demolate pentru a lăsa loc de îmbogăţire nesperată pentru rechinii și țeparii imobiliari. N-au înțeles nimic de pe urma spălărilor masive de bani lichizi rămași prin conturile PCR, UTC, UASCR - numite jocuri de întrajutorare și “fonduri de investiții”. Ei cotizează, zilnic, din ceea ce muncesc pentru a fi furați și mințiți. N-au avut niciodată curiozitatea să știe ce anume i-a lovit, îi lovește zilnic la buzunare, sau îi omoară cu zile.

Pe români nu-i interesează că au dreptul să controleze ce se întâmplă cu fiecare leuț care le iese din buzunare, aşa că n-o fac. Habar nu au că există consilii locale și consilii județene. Că la îndemâna mâinii ridicate în turmă de către acești consilieri sunt bugete de zeci și sute de milioane de euro. Căci numai turme de obedienți politici bine selectate de către liderii lor politici sunt trimise pe liste pentru a fi votate – să fie la cheremul celui care-i cheamă să ridice mâna. Numai acela există în capul românilor, ca un veșnic “tătuc” de care au fost condiționați să nu mai vrea să scape.

Habar nu au că au dreptul să participle şi să emită păreri şi pretenţii cu privire la modul în care le sunt azvârliți acești bani numai în portofelele celor agreați de camarila politică. Ei află că au fost furați abia atunci când sistemul se satură și-l mai arestează pe câte unul din camarilă. Că nu mai e conform, că e cazul să dea un exemplu, te și miri că mai e câte unul arestat la câți bani are – în fond, la cum funcționează lucrurile, pușcăria trece, banii rămân.

Habar nu au că au dreptul să participe și să se opună. Da, să se opună! Să zică că acolo sunt și banii lor. Banii aceia trudiți și dați cu plecăciune la ghișeu… Că-n fața ghișeului statului, numai prea-plecat și umil poți să te prezinți – nu cumva să se întrebe careva de ce s-au dat sute de milioane de euro pentru a se face așa-zisele ghișee electronice care n-au funcționat și n-au să funcționeze în veci. De unde respect, când cetățeanul nu vrea respect, când el nu-și respectă drepturile?

Statul ne vrea în incertitudine, dar și cetățeanul se complace în a fi incert.

Neimplicat, cu curaj și opinii vehemente doar în particular, anonim. Și plin de curajul exprimării doar pe Facebook, la crâșmă și la iarbă verde în ziua votului.

Adauga comentariu