Banii poate se termină dar, niciodată, nu se va termina capacitatea politicienilor de a inventa legi prin care să scoată bani din pământ, din piatră seacă

Ştirea zilei de azi, care se va pierde în noianul de inepţii “jurnalistice” azvârlite ca momeală pe piaţă, este că Finanțele vor să înființeze Autoritatea Vamală Română. Adică vor să ne mulgă direct din vamă. Mesajul este clar: guvernul e în foame cumplită de bani şi şi-ar face, ca în bancul cu „ce să-i luăm vameşului de ziua lui de naştere?”: cadou nişte zile de vămuit singur „pe tură”.

V-am mai zis, v-o repet, până pricepeţi: “Partidele funcționează cu bani. În lipsa transparenţei surselor de finanțare a partidelor, banii generează trafic de influență. Partidele politice sunt principala sursă de corupție din România. “Ți-am dat” (în campanie), „dă-mi” (contracte, funcții, sinecuri economice), după ce ai câștigat – aceasta-i înțelegerea, deal-ul, afacerea. Decidenții partidelor sunt “sponsorizaţi”, la rândul lor „sponsorizează” cu funcții și posturi.” Partea proastă a acestei “afaceri” este că se face pe banii noştri şi nu în beneficul nostru. Iar banii noştri, oricât ne-am strădui să fim sclavii lor pe plantaţie, se termină. Şi? Banii poate se termină dar, niciodată, nu se va termina capacitatea politicienilor de a inventa legi prin care să scoată bani din pământ, din piatră seacă.

Salut, sunt Victor Lungu şi azi vă dau o scurtă lecţi despre istoria legilor care s-au dat şi au nenorocit România imediat după preluarea prin forță a puterii de la Clanul Ceaușescu de către Clanul Iliescu. Legi care au fost date nu în interesul nostru, ci în interesul personal al celor care s-au hotărât să-și însușească “bunul întregului popor”. Gașca care a preluat România post-decembristă şi și-a împărțit inclusiv “pluripartidismul”, “cuibărind” în toate partidele. Trebuie să vedeți România ca pe o piramidă-zigurat pe ale cărei platforme superioare s-au cățărat acești indivizi folosindu-se de Legi ca de niște scări. După ce s-au folosit de ele, le-au retras, sau le-au distrus nişte “fuştei”, să nu cumva să mai încerce vreun “deștept” care nu face parte din gașcă să se cațere lângă ei, să le întineze nobilele idealuri ale Capitalismului de Cumetrie.

De aceea avem un stat corupt, de tip mafiot, o justiție slabă, deprofesionalizată, niște așa-ziși capitaliști de fațadă, un grup de politicieni ce se tot rotesc pe la așa-zisa Putere –aceiași, sau urmaşii şi urmaşii lor -, precum și o gașcă majoritară de asistați, gașca lui “n-am, îmi trebuie, dă-mi”. Gașca celor care stau la crâșmă cu apa până-n dinți și înjură Guvernul că nu le trimite Armata și Jandarmeria să le scoată bordeiele de sub viituri.

Tonul la jaf l-a dat Decretul lege nr.1 din 26 decembrie 1989. Articolul 6, abroga legea participării cu părţi sociale a oamenilor muncii la avuţia naţională, cu restituirea sumelor depuse timp de 3 ani. Sumele au fost date salariaţilor în numai câteva luni. Rațiunile acestei “fieste financiare” au fost de natură electorală dar, mai ales economică. CFSN devenea “tătucul” iubitor și grijuliu pe care poporul român nu-l mai avusese de la sfârşitul anilor 70. Poporul a fost „eliberat” să-și astâmpere foamea de consum. Treziți cu bani “ușori” în buzunare, românii au făcut ce au știut mai bine: au cântat și au dansat, s-au lansat în “afaceri” de tip “Caritas”, s-au învăţat cu “credit doar cu buletinul”. Au profitat doar noii „oameni de afaceri”, cei care “și-au vândut televizorul color” pentru a dezvolta “comerț” din portbagajul Daciilor personale – un comerț fără vamă, fără taxe, fără accize. În primele 3 luni din 1990 s-au importat de către aceşti “băieţi deştepţi ai portbagajelor”: citrice în valoare de 232 milioane de dolari, televizoare color în valoare de jumătate de miliard de dolari, salam unguresc, blugi turcești, cola, kiwi și fanta din Tombuctu Tobago șamd. Alții, și mai descurcăreți, au recuperat creanțe ale Statului Român, fost socialist, de prin te miri ce țări.

Apoi, Decretul lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, a abrogat legea cu privire la regimul juridic al terenurilor fără construcţii din perimetrul construibil al municipiilor şi oraşelor. Iată cum s-au trezit viitorii “imobiliari” cu căcălău de teren în intravilan și cu nici o lege care să reglementze situația acestuia. Proprietatea era “un moft” – așa declara președintele Ion Iliescu, deci nu se punea problema lui „restitutio in integrum” ci doar la „nu ne vindem Țara”, așa că s-a dat drumul la încă o rundă de haleală din avuția publică. Cu această lege, s-a dat undă verde construcţiilor private din Bucureşti şi marile oraşe, din staţiuni și zone turistice. S-a dat undă verde celor care aveau câte un capăt de pășune în Cocomârla de Deal să facă schimb “legal” cu Statul și să obțină, la schimb, teren în intravilanul municipiilor reşedinţă de judeţ. „Statul” avea o nevoie stringentă de terenul cu bălării din Cocomârla, drept pentru care l-a și evaluat la un preț “corect” de 10-20 de ori mai mare decât cel din intravilanul marilor oraşe. Prin urmare, despăgubirea a fost și ea pe măsură – adică “corectă”. Șamd, ar trebui să vorbesc măcar 1001 zile şi nopţi să vă pot relata dimensiunea hoţiilor la care aţi fost complici prin indiferenţă, lipsă de dorinţă de informare şi vot dat aiurea, “din maţe”. Sunt kilometri de texte de lege date în interes personal de această gașcă care împute mediul politic, social și economic cu abuzurile, lăcomia, aroganța, parvenitismul și stilul discreționar de a conduce.

Şi, gata!

Adauga comentariu